HERITAGE ALERT – HUNEDOARA TRAIN STATION!

Hunedoara train station

Hunedoara was an important point for the Communists in the early 1950s. The area begun to develop industrially since the 1870s during the mandate of mayor George Dănilă. The presence of significant quantities of deposits and a developed industrial site, determined the Communists to invest in Hunedoara. The industrial site was developed, neighborhoods were built for steelworkers, hospitals , leisure buildings (the culture house, the Workers club) were developed, including the railway and in the 50’s a new train station was built.

The Hunedoara – Simeria section was built between 1883-1884 by Deutch & Haas[1], then expanded in the middle of the 20th century with several lines for the industrial transportation needed for the steel plant. In 1951 the construction of a new train station began and in 1953 it was inaugurated; after the old train station was torn down to make room for the construction of a new steel building[2]. The station was an important railway point during the communist period. The steel company gradually attracted more and more people.In the early 50’s Hunedoara had somewhere around 7,000 inhabitants and in 1989 it became the largest city in the county with a population of about 90,000 inhabitants[3]. Many commute to and from the surrounding villages. In contrast with an image of stable economic activity and because of more ignorant decisions, which had only negative effects on the steel plant industry, since 1989 the economic situation is in a constant decline. The lack of jobs led to a massive depopulation which also resulted in a decrease in passenger traffic. In 2011, the 15 km section between Simeria and Hunedoara was granted to a private railway company. In March 2015, because the private operator lost his license, the traffic was again operated by the company C.F.R[4]. The lack of passengers and the collapse of a piece of the ceiling of the station led to the station being closed by the C.F.R. in March 2018 for an indefinite period[5]. The building was built by the architects Titu Dan Elian and Dan Virgil Marinescu in the new style imposed by the management: the realist – socialist style. The train station is a business card of the city. Hunedoara had to become a worker’s class city expressing the new concepts and ideals of the socialist-man. Its position at the end of the Hunedoara-Simeria section and near the new working district and the steel plant, expresses the deliberate intention of the political regime to enter the city through this strategic, symbolic point, which will convince travellers that this is the ideal future. The movie “Near to the Sun” [6]from 1961 begins with the young Petre Orșa who arrives in Hunedoara by train in search of a steel worker career and from the entrance, he is impressed by the architecture, the building of the steel plant and the buzz produced by the forge. The film presents a prosperous, ambitious Hunedoara. The action begins and ends with the train station, where there is always a fuss, reinforcing the concept of station – postcard. The main building has a symmetrical composition. In the axis is located the main passenger entrance room, a high hall with a boxed ceiling and two impressive sized entrances marked by perforated arches. On the outside, the hall is marked by a tall spire. The socialist themes and symbols are not missing, the red star is located at the top of the spire. Inside, on the side walls are two frescoes by Paul Miracovici[7] (painter schooled in France) that describe the “life of the Hunedorenians” at work in the steel plant and during leisure time, and of course the steel factory is somewhere in the background. The facade facing the railway is composed of a porch with a portico of arches welcoming the passengers. The exit hall is also marked by three arches facing the market. The station was equipped with a waiting room, restaurant, mother’s room, etc. At the end on the right side, the main building is articulated with a one floor building where the police, post office and school for personnel were located. However, it does not abound in socialist symbols and ornaments, overall, both on the outside and inside, the building is thought of in tendencies reminiscent of a neo-classicist style with Saxon elements, quite refined by ornaments.Prefabricated reinforced concrete panels were used in the construction. Currently the building is in an advanced state of degradation. It belongs to the company of C.F.R. and it is not known what plans are in place at the moment with this railway section and implicitly with the station. On January 2018, part of the ceiling of the building collapsed and was closed. The walls are full of gravel and the plaster is crumbling, so are the frescoes that are degraded, pieces of the mural are missing. Outside, the walls are degraded and painted with graffiti. As long as the building belongs to the C.F.R., local authorities say they cannot intervene. In 2018 the local authorities were working for Hunedoara to be introduced in the European cultural circuit ATRIUM[8], among the objectives of the visit are the train station, the working district, the cultural house, etc. There have been exceptions by which the CFR company has ceded some buildings to the local administration in order to be able to renovate the buildings through a public-private partnership, but only if they will retain their initial function[9]. Such a partnership would also be possible in Hunedoara because the Hunedoara – Simeria section has the potential of a cultural – tourist route: the station building has the potential of a socialist historical monument, the Simeria Station is a historical monument, the Hunedoara – Simeria railway section is among the first lines of railway built in Transylvania and is between two buildings, points of interest; the municipality of Hunedoara hosts important historical monuments such as The Corvinilor Castle and tourists can easily access the city through the Simeria Station(which is directly linked to Bucharest and Iasi). Although closed today, the station attracts curious tourists and young people from the city eager to practice their creativity. The Hunedoara-Deva-Sighișioara area has great potential for cultural tourism, from Roman ruins to industrial architecture with heritage potential. The Hunedoara station could be included in a circuit for cultural tourism. Its location close to the city center makes it easy for tourists to access. The train station could be an important info-point in the area, a starting point for guided tours. Although the C.F.R. company has been restoring some of the monument stations, at the moment they are reduced to a simple transit space, with a kiosk in the best case (eg: Burdujeni train station, Lupeni train station which is closed, etc.) In conclusion, it is urgent to include it in the Historical Monuments List(LMI) ex officio and a cooperation between the railway transport company with the local authorities of Hunedoara, with the nearby company that provides bus transport in the area and maybe even with the Ministry of Culture through the National Heritage Institute is imperative necessary to remove the train station from the deadlock that exists now. The benefits would be both locally and for the C.F.R. And last but not least, it would help preserve the local memory and the overall understanding of what the city of Hunedoara means.

[1] “Calea ferata Hunedoara- Simeria a implinit 130 de ani”, www.adevarul.ro, 2020

[2] Revista “Arhitectura” nr. 6, 1957, p 2-4

[3] Hunedoara, www.wikipedia.org , 2020

[4] „Trenurile trec din nou prin gara Hunedoara”, www.digi24.ro, 2020

[5] Vlad Rosca „Linistea rotilor de tren”, www.matricea.ro, 2020

[6] „Aproape de Soare”, regizor Savel Stiopul (Romania, 1961)

[7] Revista “Arhitectura” nr. 6, 1957, p 2-4

[8] Ciprian Iancu, „Hunedoara pe o ruta cultural europeana”, www.glasul-hd.ro, 2020

[9]„Ce planuri are primarul Ursu cu gara din Oravita”, www.banatfm.ro , 2020

text by arch. Adelina Lupu

COPYRIGHT. The content of this site belongs to BACU and our collaborators and is protected under copyright law. You can use these materials only with the written consent of the author and quoting the source.

Gara Hunedoara

Hunedoara a reprezentat un punct important pentru comuniști la începutul anilor 1950. Zona a început încă din anii 1870 să se dezvolte industrial prin intermediul primarului George Dănilă. Prenzența unor importante cantități de zăcăminte și a unor situri de exploatare deja maturizate, i-a determinat pe comuniști să investească în Hunedoara. S-a dezvoltat situl industrial, s-au construit cartiere muncitorești pentru lucrătorii din oțelării, s-au construit spitale, clădiri de loisir (casa de cultură, clubul Muncitoresc), a fost dezvoltată inclusiv calea ferată și în anii 50 a fost realizată o gară nouă.

Tronsonul Hunedoara – Simeria a fost construit în perioada 1883-1884 de societatea Deutch & Haas[1], apoi a fost extinsă la mijlocul secolului XX cu mai multe linii pentru transportul industrial necesar combinatului siderurgic. În 1951 a început construcția unei noi gări și în 1953 a fost inaugurată, după ce vechea gară a fost dărâmată pentru a face loc construcției unei noi clădiri pentru oțelărie[2]. Gara a fost un punct feroviar important în perioada comunistă. Combinatul siderurgic a atras treptat din ce în ce mai multă lume. La începutul anilor 50 Hunedoara avea undeva la 7.000 de locuitori, iar în 1989 devine cel mai mare oraș al județului cu o populație de aproximativ 90.000 de locuitori[3]. Foarte mulți fac naveta către și dinspre satele din jur. În contrast cu o imagine a unei activități economice stabile și datorită unor decizii mai mult ignorante, care au avut doar efecte negative asupra combinatului siderurgic, din 1989 situția economică este într-un declin constant. Lipsa locurilor de muncă a condus la o depopulare masivă care a rezultat și în scăderea traficului de călători. În 2011, tronsonul de 15 km dintre Simeria și Hunedoara a fost concesionat unei firme feroviare private. În martie 2015 pentru că operatorul privat și-a pierdut licența, traficul a fost operat din nou de societatea C.F.R[4]. Lipsa călătorilor și prăbușirea unei bucăți din tavanul gării a dus ca în martie 2018 gara să fie închisă de CFR pe o perioadă nedeterminată[5].

Actuala clădire a fost construită de arhitecții Titu Dan Elian și Dan Virgil Marinescu în noul stil impus de conducere : stilul realist – socialist. Gara reprezintă o carte de vizită a orașului Hunedoara care trebuia să devină un oraș municitoresc exprimand noile concepte și idealuri ale omului-socialist. Poziția ei la capătul tronsonului Hunedoara-Simeria , în apropiere de noul cartier muncitoresc și a combinatului siderurgic, exprimă intenția deliberată a sovieticilor de a face intrarea în oraș prin acest punct strategic, simbolic, care să îi convingă pe călători că acesta este viitorul ideal. Filmul “Aproape de soare”[6] din 1961 începe chiar cu tânărul Petre Orșa care sosește în Hunedoara cu trenul în căutarea unei cariere de oțelar și încă de la intrare este impresionat de arhitectură, de clădirea combinatului și zumzetul produs de forje. Filmul prezintă o Hunedoara prosperă, ambițioasă. Acțiunea începe și se încheie cu gara, unde este mereu agitație și forfotă, întărind conceptul de gară – carte poștală.

Corpul principal are o compoziție simetrică. În ax este amplasată încăperea principală de intrare a călătorilor, un hol înalt cu tavan casetat și cu două intrări de dimensiuni impresionante marcate prin arcade traforate. La exterior corpul este supraînălțat cu o fleșă. Nu lipsesc temele și simbolurile socialiste, în vârful fleșei este amplasată steaua roșie a URSS. La interior, pe pereții laterali sunt două fresce realizate de Paul Miracovici[7] (pictor școlit în Franța) care descriu „viața hunedorenilor” la muncă în combinat și în timpul liber; bineînțeles și combinatul siderurgic se află undeva în fundal. Fațada orientată către calea ferată este compusă dintr-un portic cu arcade de primire a călătorilor. Holul de ieșire este și acesta marcat prin trei arcade ce dau spre piață. Gara era dotată cu o cameră de așteptare, restaurant, camera mamei etc. În capătul din partea dreaptă se articulează cu un corp supraînălțat cu un etaj unde erau amplasate miliția, poșta și școala pentru personal. Totuși nu abundă în simboluri și ornamente socialiste, per total, atât la exterior cît și la interior, clădirea este gândită în tendințe care amintesc de un stil neo-clasicist cu elemente săsești, destul de epurat de oramente. La construcție s-au folosit panouri prefabricate din beton armat.

În prezent clădirea este în stare avansată de degradare. Aparține de societatea C.F.R. și nu se cunoaște ce planuri are momentan cu acest tronson feroviar și implicit cu gara. În ianuarie 2018 o parte din tavanul clădirii s-a prăbușit și a fost închisă. Pereții sunt plini de igrasie și tencuiala se scorojete, la fel și frescele sunt în stare de degradare, bucăți din pictura murală lipsesc. La exterior pereții sunt degradati și plini de grafitti. Cât timp clădirea aparține de CFR, autoritățile locale afirmă că nu pot interveni. În 2018 autoritățile locale lucrau pentru ca Hunedoara să fie introdusă în circuitul cultural european ATRIUM[8], printre obiectivele de vizitare se numară gara, cartierul muncitoresc, casa de cultură etc.

Au mai fost excepții prin care societatea C.F.R. a cedat unele clădiri către administrația locală pentru a putea fi renovate imobilele printr-un parteneriat public-privat, numai dacă acestea își vor păstra funcția inițială[9]. Un astfel de parteneriat ar fi posibil și la Hunedoara deoarece tronsonul Hunedoara – Simeria are potențialul unui traseu cultural – turistic: clădirea gării are potențial de monument istoric socialist, Gara Simeria este monument istoric, tronsonul de cale ferată Hunedoara- Simeria este printre primele linii de cale ferată construite în Transilvania și este între două clădiri punct de actracție, municipiul Hunedoara găzduiște monumente istorice importante precum Castelul Corvinilor, iar accesul turiștilor se poate face ușor prin Gara Simeria ( direct legată de București și Iași). Deși închisă în prezent, gara atrage turiști curioși și publicul tânăr din oraș de la copii până la adolsescenți dornici de a-și exersa creativitatea.

Zona Hunedoara-Deva-Sighișioara are un potențial mare pentru turismul cultural, de la ruine romane până la arhitectură industrială cu potențial de patrimoniu. Gara Hunedoara ar putea fi inclusă într-un circuit pentru turismul cultural. Poziția ei aproape de centrul orașului face accesul pentru turiști să fie simplu. Spre exemplu, gara ar putea fi un punct de informare important în zonă de unde să pornească inclusiv tururi ghidate pe diverse teme. Deși compania CFR a început să își restaureze o parte din gările monument din provincie, momentan ele sunt reduse la un simplu spațiu de tranzit, cu un chioșc în cel mai bun caz (ex: Gara Burdujeni, Gara Lupeni care stă închisă, ș.a). În concluzie, includerea de urgență în Lista Monumentelor Istorice (LMI) din oficiu și o cooperare între compania transportului feroviar cu autoritățile locale hunedorene, cu societatea care asigură transportul cu autobuze în zonă și poate inclusiv cu Ministerul Culturii prin Institutul National al Patrimoniului este imperativ necesară pentru a scoate din impas situația actuală a clădirii gării din Hunedoara. Beneficiile ar fi atât pe plan local, cât și pentru C.F.R., dar nu în ultimul rând ar ajuta la conservarea memoriei locale și la înțelegerea per ansamblu, a ceea ce este orașul Hunedoara.