HANGARS OF IANCA EX-MILITARY AIRFIELD, BRĂILA COUNTY

Hangars of Ianca ex-military airfield, Brăila county

Somewhere in a field, at the end of a road that seems to be going nowhere and where nothing seems to be found, two hangars appear on the horizon, resembling from afar with two giant sentinels guarding the memory of a time of military aviation.

Following the Second World War, Europe was divided into two: the countries of the Middle East entered the political sphere of the U.R.S.S. With Soviet military troops stationed, there were many military bases built or pre-existing ones were modified for the new needs of the “Soviet man”[1]. Military bases have been built with functions that exceed the specific needs of military activities, for example, they have built accommodation units for military personnel, infirmary, army house, shops and children’s playgrounds. The new military bases built were a complex, autonomous community that could operate regardless of its location, on the outskirts of a city or in an isolated area. The military air bases in particular, due to the function served, needed to be built in neighboring, suburban or even rural areas for both safety and noise pollution. Due to their position away from the cities, at present, they are left to deteriorate although in many cases they can represent an economic potential for the local community. For example, most have benefited of a concrete runway, which can make the location of an airport on one of the former runways more economically efficient than the construction of a new runway from scratch in another area.

At first glance, the military base in Ianca, Brăila county , seems to have been some military aviation base, which the Communists built out of zeal or to boast of a powerful, numerous, intimidating military force. In fact, here was the first modern military aviation base in the country, built in 1950 by the Soviet army, at that time there was no concrete track at Otopeni. For the Soviets, the army was an important tool to maintain order and control for the many countries which it encompassed. In the areas considered of strategic importance, military bases were built, as was the case with the Ianca base. Here the military base consisted of: the aerodrome area, the living area for military personnel, the administrative and training area, an armory storage area and one for the fuel depot. The base could also be reached by rail; otherwise the first reactive planes in the country were transported by train from Yugoslavia.               In 1951, the first modern military aerodrome in the country was inaugurated and the first flight with a YAK-17[2] type jet aircraft took place. Being the first reactive flight base made by the Soviets , for a short time it operated the pilot school that was later moved to Tecuci and then to Bobocu. Engineers and technicians were trained here, including several regiments that were subsequently deployed to other units in the country (Timișioara, Caraș-Severin, Bobocu, Mihail Kogălniceanu). Between 1961-1965 the unit required the renovation of the runway and the activity was suspended. In 1965 the bombing aviation regiment was deployed from Alexeni. It was later transformed into the 59th Regiment of Hunting and Bombardment Aviation which operated until 2002[3]. In 1994, the “Partnership for Peace” was signed for integration into NATO Euro-Atlantic structures. Combat capability and military technology have been improved, but at the same time, many military bases have been restructured or closed. The process lasted until 2002[4]. Since then, most have entered the civil circuit, (including the base in Ianca which was returned to the Brăila County Council), but their revitalization process is precarious. There were several attempts to reactivate the aerodrome in 2014 as a cargo and passenger airport, but nothing materialized. In the fall of 2017 the aerodrome track was cleaned up for the National Drag Racing Championship which is held annually here.  The memory of the place still persists in the memories of those who worked here, who benefited from the presence of the army in the city or the enthusiasts. The presence of the military aerodrome was a positive one for Ianca, it helped the economic development, it attracted labor force, from a small village whose only merit was the location on the road leading to Brăila, it became an industrial town in 1989. Since 2011, the 60th anniversary of the start of reactive aviation in our country, almost every year a conference on military reactive aviation takes place at the cultural house in the city[5]. It is the only form that keeps the memory of this place active. The local authorities kept only two planes that they exposed in the city, for lack of good practices. Meanwhile, former military buildings are isolated from the public eye, away from the city center.  Isolated, but interesting. The hangars, the buildings where the most important activity of the military base took place, where it was non-stop activity now is a complete silence, the gates were sealed. If the rest of the buildings that were abandoned, they were destroyed by the old iron lovers and now they are about to collapse, somehow the two have escaped and still face the years.               The architectural style approached at the two hangars is clearly a Soviet one, imported from Crimea or Kallingrad, according to some authors[6]. The cover and the type of access seem to be specific elements that come from Soviet architecture. The facade is treated compositional in the same way, symmetrical with the middle access in the form of a wide opening, marked by the presence of rectangular columns, with an illuminator above the main and secondary access (the back facade). The windows of the illuminator are rhythmically upright. The side walls were made of brick masonry. Most likely, the aerodrome being the first to be built, it was made according to the plans and indications of the specialists brought from Ukraine or Russia. Later the style was spread to the rest of the military units built shortly after. Although the facades are compositionally similar (symmetrical, door opening, illuminators), the roofing is different. Both hangars have two different types of reinforced concrete roofing. The game of different vaults captures the attention; the height of the space, the lighting gives each hangar an unique air, rarely encountered. The diversity of these coatings transforms the hangars, especially those from Ianca, into an interesting architectural object and more especially compared to the rest of the buildings built according to the principles of socialist realism, receiving the functionalist principles. Why do we have two hangars in good condition, but the authorities don’t know what to do with them? One reason is probably due to the controversies regarding military heritage. It can be called a “dissonant heritage” for the less pleasant memories it awakens about individuals or a community, and thus feelings can be of confusion, denial. The military world is directly related to war, crimes, restrictions , on the other hand they influenced the society and led to technological advances, to the formation of today’s society[7]. Due to the historical period not far from the dissolution of the Soviet Union, the people who suffered directly from the actions of the Soviets are still alive and although the former countries have been given political and economic independence, the influences of the former regime are still felt, as if a total release has not yet occurred. Some researchers, such as Wessel van Vliet, characterize military heritage as a dissonance, “dissonant heritage.” He argues that just because a past is unwanted, it does not erase the memories or traces of it. Whether the past is rejected, cared for or ignored, the past is omnipresent[8]. Due to the cultural and geographical –economic past, the problem of reusing military sites can have a positive impact on the future evolution of a community. Another reason is the lack of transparency by which these objectives were passed from the Ministry of Defense to the county councils and generated distrust from private investors. According to those from INCD Urban-INCERC in 2011, they found that following the transfer of these objectives to the local administrations, a realistic assessment of this patrimony was not carried out: the transfer documents refer only to the surface of the land and the types of buildings, without related details of the value of the assets transferred. At the level of local administrations, there is no guide or procedure for assessing the heritage from the former military bases, like in the United States for the former military bases[9]. Another reason for the current state of post-military heritage is the lack of education for any kind of heritage[10]. Thus, no matter how interesting the architectural hangars in Ianca are or how vivid the flame of memory is, the buildings will still remain abandoned, lonely on a field in Bărăgan, because at the moment the authorities do not know what to do with them, just to forget them.

[1] TULBURE ,Irina „Arhitectură și urbanism în România anilor 1944-1960 : constrângere și experiment” Ed.Simetria, 2016

[2] Bărbuceanu, Ion M, ” Pioneri  ai aeronauticii din spațiul brailean: Ianca și aeronautica, Asociația Cultural-Istorică ”Muzeul” Oraș-Ianca, 2016

[3] Bărbuceanu, Ion M, ” Pioneri  ai aeronauticii din spațiul brailean: Ianca și aeronautica, Asociația Cultural-Istorică ”Muzeul” Oraș-Ianca, 2016

[4] Pagina Forțelor Aeriene Române www.roaf.ro, 2018

[5] Pagina Forțelor Aeriene Române www.roaf.ro, 2018

[6] www.englishrussia.com , 2016

[7] VENTER, Dewald, ” Examining military heritage tourism as a niche tourism market in the South African context” African Journal of Hospitality, Tourism and Leisure, Volume6, 2017

[8] Wessel van villet, ” The future of relics from a military past”, University of Groningen, 2016

[9] „Converting Military Airfields to Civil Airports”Department of Deffence Office of Economic Adjustment, 2005

[10] Bară, Simona, Antal,Alexandra, Barbu ,Mariana– ”Patrimoniul provenit din fostele baze militare trecute în circuit civil între realitate şi uitare”),2011.

text by arch. Adelina Gabriela Lupu

Hangarele de pe fostul aerodrom militar Ianca,jud. Brăila

Undeva într-un câmp, la un capăt de drum ce pare că nu duce nicăieri și unde pare că nu se găsește nimic, apar la orizont două hangare ce seamănă de la depărtare cu doi paznici giganți care păzesc amintirea unei epoci apuse din aviația militară.

În urma celui de-al Doilea Război Mondial, Europa a fost împărțită în două: țările din jumătatea de Est au intrat în sfera politică a U.R.S.S.-ului. Au fost ocupate de trupele militare sovietice și  s-au construit numeroase baze militare sau au fost modificate cele preexistente pentru noile necesități  ale ”omului sovietic?”[1]. S-au construit baze militare cu funcțiuni care exced necesitățile specifice activităților militare, srpe exemplu au construit unități de cazare pentru cadrele militare, infirmerie, casa armatei, magazine, locuri de joacă pentru copii. Noile baze militare construite au fost o comunitate complexă, autonomă, care să poată să funcționeze indiferent de localizarea ei, la marginea unui oraș sau într-o zonă izolată. Bazele militare aeriene în special, datorită funcțiunii deservite, au necesitat să fie construite în zone limitrofe, suburbane, sau chiar rurale atât din motive de siguranță, cât și de zgomot, poluare. Prin poziția lor îndepărtată de orașe, în prezent ,ele sunt lăsate să se deterioreze deși în multe cazuri pot reprezenta un potențial economic pentru comunitatea locală. Spre exemplu majoritatea au beneficiat de pistă de beton ceea ce face amplasarea unui aeroport pe una dintre fostele piste mult mai eficientă din punct de vedere economic decât construcția unei piste de la zero în altă zonă.

La prima vedere, baza militară din Ianca județul Brăila, pare că a fost o bază de aviație militară oarecare, pe care comuniștii au construit-o din exces de zel sau pentru a se mândri cu o forță militară puternică, numeroasă, intimidantă. Defapt, aici a fost prima bază militară de aviație modernă din țară, construită în 1950 de armata sovietică, nici la Otopeni nu exista o pistă betonată la acel moment. Pentru sovietici, armata a reprezentat un instrument important de menținere a ordinii și controlului pentru numeroasele țări pe care le-a cuprins. În zonele considerate de importanță strategică s-au construit baze militare, cum a fost cazul bazei de la Ianca. Aici baza militară a fost formată din: zona aerodromului, zona de locuit pentru cadrele militare, zona administrativă și de formare, o zonă de depozit armament și una pentru depozitul de combustibil. Baza putea fi acesată inclusiv pe cale feroviară, de altfel primele avioane reactive din țară au fost transportate cu trenul din Yugoslavia.

În anul 1951 a fost inaugurat primul aerodrom militar modern din țară și a avut loc primul zbor cu un avion cu reacție de tip YAK-17[2]. Fiind prima bază aeriană realizată de sovietici, aici a funcționat pentru scurtă vreme școala de pilotaj care a fost mutată la Tecuci și apoi la Bobocu. Inginerii și tehnicienii au fost pregătiți aici, inclusiv mai multe regimente care ulterior au fost dislocate către alte unități din țară(Timișioara, Caraș-Severin, Bobocu, Mihail Kogălniceanu). În perioada 1961-1965 unitatea a necesitat renovarea pistei și activitatea a fost suspendată. În 1965 a fost dislocat regimentul aviație bombardament de la Alexeni. Ulterior a fost transformat în regimentul 59 de aviație de vânătoare și bombardament care a funcționat până în 2002[3]. În 1994 a fost semnat ”Parteneriatul pentru Pace” pentru integrarea în structurile euro-atlantice NATO. Capacitatea de luptă și tehnologia militară a fost îmbunătățită, dar în același timp multe baze militare au fost restructurate sau închise. Procesul de închidere a bazelor a durat până în 2002[4]. De atunci majoritatea au intrat în circuitul civil, (inclusiv baza de la Ianca a fost retrocedată Consiliului Județean Brăila) dar procesul de revitalizare a acestora este unul precar. Au existat câteva încercări de reactivare a aerodromului în 2014 într–un aeroport de tip cargo și pasageri, însă nimic nu s-a concretizat. În toamna lui 2017 pista aerodromului a fost curățată pentru Campionatul Național de Drag Racing care se desfășoară anual aici. Memoria locului încă persistă în amintirile celor care au lucrat aici, care au beneficiat de pe urma prezenței armatei în oraș sau a pasionaților. Prezența aerodromului militar a fost una pozitivă pentru Ianca, a ajutat la dezvoltarea economică, a atras forță de muncă, dintr-un sat micuț al cărui singur merit era amplasarea la drumul care ducea spre Brăila, a ajuns un orășel industrial în 1989. Din 2011, de când s-au implinit 60 de ani de la începutul aviației reactive la noi în țară, aproape anual la casa de cultură din oraș are loc o conferință despre  aviația reactivă militară[5]. E singura forma prin care se mai menține activă memoria acestui loc. Autoritățile locale au păstrat doar două avioane pe care le-au expus în oraș, din lipsă de bune practici. Între timp, fostele clădiri militare stau izolate de ochiul publicului, departe de centrul orașului. Izolate, dar interesante. Hangarele, clădirile unde activitatea cea mai importantă a bazei militare avea loc, unde era non-stop activitate acum e liniște deplină, porțile au fost sigilate. Dacă restul clădirilor care au fost abandonate, au fost prăduite de amatorii de fier vechi și acum stau să se prăbușească, cumva cele două au scăpat și încă fac față scurgerii anilor. Stilul arhitectural abordat la cele două hangare este clar unul de tip sovietic, importat din Crimea sau Kallingrad, conform unor autori[6]. Acoperirea și tipul de acces par elemente specifice care provin din arhitectura sovietică. Fațada este tratată din punct de vedere compozițional la fel, simetric cu accesul pe mijloc sub forma unei deschideri largi,marcate de prezența unor coloane dreptunghiulare, cu un luminator deasupra accesului principal și secundar(fațada din spate). Ferestrele luminatorului sunt ritmate pe verticală. Pereții laterali au fost realizați din zidărie de cărămidă. Cel mai probabil, aerodromul fiind primul realizat, a fost făcut după planurile și indicațiile specialiștilor aduși din Ucraina sau Rusia. Ulterior stilul a fost răspândit și către restul unităților militare construite la scurt timp. Deși compozițional fațadele sunt asemănătoare (simetrice, deschiderea ușilor, luminatoarele), închiderile sunt diferite. Ambele hangare prezintă două tipuri de acoperire diferite, din beton armat. Jocul de boltiri diferite captează atenția, înălțimea spațiului, iluminarea conferă fiecărui hangar un aer unic, rar întâlnit. Diversitatea acestor acoperiri transformă hangarele, în special cele de la Ianca, într-un obiect arhitectural interesant și mai deosebit față de restul clădirilor construite după principiile realismului socialist, primând principiile funcționaliste. De ce avem două hangare în stare bună, dar cu care autoritățile nu știu ce să facă ? Un motiv ține probabil de controversele privind patrimoniul militar. Acesta poate fi numit ”dissonant heritage”pentru amintirile mai puțin plăcute pe care le trezește asupra unor persoane sau a unei comunități, iar astfel sentimentele pot să fie de confuzie, negare. Lumea militară este direct legată de război, crime, restricții, pe de altă parte acestea au influențat societatea și au dus la progrese tehnologice, la formarea societății de astăzi[7]. Datorită perioadei istorice nu foarte îndepărtate de la dizolvarea Uniunii Sovietice, persoanele care au suferit în mod direct în urma acțiunilor sovieticilor încă sunt în viață și deși țărilor foste membre li s-a redat independența politică și economică, influențele fostului regim încă se resimt, de parcă o eliberare totală încă nu s-a produs. Unii cercetători, precum Wessel van Vliet caracterizează patrimoniul militar drept unul disonant, ”dissonant heritage”.  El susține Doar pentru că un trecut este nedorit, nu șterge amintirile sau urmele lui, susține acesta. Indiferent dacă trecutul este respins, îngrijit sau ignorat, trecutul este omniprezent[8]. Datorită trecutului cultural și economico-geografic, problema refolosirii siturilor militare poate avea un impact pozitiv referitor la evoluția în viitor a unei comunități.Un  alt motiv ține de lipsa de transparență prin care aceste obiective au fost trecute de la Ministerul Apărării către consiliile județene și au generat neîncredere din partea investitorilor privați. Conform celor de la INCD Urban-INCERC în 2011, au constatat că în urma transferului acestor obiective către administrațiile locale nu s-a realizat o evaluare realistă a acestui patrimoniu: actele de transfer fac referire doar la suprafața terenului și a tipurilor de clădiri, fără precizări legate de valoarea activelor transferate. La nivelul administrațiilor locale nu există un ghid sau o procedură de evaluare a patrimoniului provenit din fostele baze militare cum au făcut de exemplu, Statele Unite ale Americii pentru fostele baze militare[9]. Un alt motiv pentru starea actuală a patrimoniului post-militar îl reprezintă lipsa educației pentru orice tip de patrimoniu .[10]

Astfel, oricât de interesante ar fi arhitectural hangarele de la Ianca sau oricât de vie ar fi încă flacăra memoriei, clădirile vor rămâne în continuare, abandonate, singuratice pe un câmp din Bărăgan, pentru că momentan autoritățile nu știu ce să facă cu ele poate doar să le uite.

[1] TULBURE ,Irina „Arhitectură și urbanism în România anilor 1944-1960 : constrângere și experiment” Ed.Simetria, 2016

[2] Bărbuceanu, Ion M, ” Pioneri  ai aeronauticii din spațiul brailean: Ianca și aeronautica, Asociația Cultural-Istorică ”Muzeul” Oraș-Ianca, 2016

[3] Bărbuceanu, Ion M, ” Pioneri  ai aeronauticii din spațiul brailean: Ianca și aeronautica, Asociația Cultural-Istorică ”Muzeul” Oraș-Ianca, 2016

[4] Pagina Forțelor Aeriene Române www.roaf.ro, 2018

[5] Pagina Forțelor Aeriene Române www.roaf.ro, 2018

[6] www.englishrussia.com , 2016

[7] VENTER, Dewald, ” Examining military heritage tourism as a niche tourism market in the South African context” African Journal of Hospitality, Tourism and Leisure, Volume6, 2017

[8] Wessel van villet, ” The future of relics from a military past”, University of Groningen, 2016

[9] „Converting Military Airfields to Civil Airports”Department of Deffence Office of Economic Adjustment, 2005

[10] Bară, Simona, Antal,Alexandra, Barbu ,Mariana– ”Patrimoniul provenit din fostele baze militare trecute în circuit civil între realitate şi uitare”),2011.

text de arh. Adelina Gabriela Lupu